Învăț să stau cu mine: O călătorie de reconectare prin Dans și Psihoterapie

 

Într-o lume în care suntem adesea în mișcare – la propriu și la figurat – am ajuns să credem că viața este despre a face. De a bifa liste interminabile de „treburi de făcut”, de a fi mereu activă și productivă. Dar am învățat, prin propria experiență, că adevărata „viață” nu se întâmplă atunci când suntem cuprinse de agitația cotidiană. Ea se întâmplă în momentele de liniște, atunci când învățăm să stăm cu noi înșine.

Poate că ești ca mine, poate că și tu te-ai aflat vreodată pe marginea unei stări de oboseală profundă, chiar dacă nu era vorba de o oboseală fizică. Poate că, la fel ca mine, ai simțit cum mintea îți fuge într-o direcție, iar corpul tău într-o alta. Asta se întâmplă atunci când ne disociem de propriul corp și de propriile sentimente. Căci nu este ușor să stăm cu noi înșine, nu? Este mult mai ușor să fugim de tot ce simțim, să ne îngropăm emoțiile sub pile de sarcini. Dar această fugă nu aduce vindecare. Ea doar întârzie procesul.

Eu am învățat să „stau cu mine” prin dans. Dansul nu este doar o formă de exprimare artistică sau un mod de a te menține în formă; pentru mine, dansul a devenit o practică psihoterapeutică profundă. Este felul în care m-am reconectat la corpul meu, la emoțiile mele, la energia mea interioară.

În momentele de dans, corpul meu devine un spațiu în care totul este permis. Nu trebuie să mă opun nimic din ce simt. Când mă mișc, permit fiecărei părți a mea – fie că este vorba de furie, tristețe, bucurie sau frică – să fie exprimată. Dansul devine o terapie în mișcare, o punte între corp și minte, între conștient și inconștient.

Și ce înseamnă să „stai cu tine”? Înseamnă să te oprești din fuga continuă și să îți oferi permisiunea de a simți. Înseamnă să înveți să îți asculti corpul, care este atât de înțelept. De multe ori, ne gândim că emoțiile sunt ceva ce trebuie controlat, înlăturat sau gestionat. Dar, de fapt, emoțiile sunt niște mesageri. Fiecare emoție ne transmite un mesaj important despre ceea ce se întâmplă în interiorul nostru, iar dansul ne oferă un mod natural de a le „asculta”.

În procesul de a „sta cu mine”, am învățat și despre importanța acceptării. Acceptarea înseamnă să îți dai voie să fii exact așa cum ești în acest moment. Fără a te judeca, fără a te critica. Este un act de iubire de sine profundă. Uneori, dansul este plin de energie și mișcări rapide, alteori este lent și conștient. Uneori mă simt greoaie, alteori ușoară ca un fulg. Și toate aceste stări sunt permise. Nu sunt „greșite” sau „corecte”. Ele sunt doar o reflectare a ceea ce simt în acel moment.

În cadrul unei psihoterapii, am învățat că adevărata vindecare se face atunci când suntem dispuși să ne înfruntăm fricile, traumele și durerile, dar și atunci când permitem bucuriei și iubirii să ne umple inima. Și aceasta nu se întâmplă într-o zi. Este un proces. Și fiecare pas pe acest drum este important.

De-a lungul acestui proces, am descoperit că stând cu mine însămi, nu mă simt izolată sau singură. Dimpotrivă, simt o legătură mult mai profundă cu toată lumea din jurul meu. Căci atunci când învăț să fiu blândă cu mine, pot să fiu și cu ceilalți. A învăța să stai cu tine înseamnă a accepta că nu trebuie să fii perfectă. Înseamnă să îți dai voie să simți și să exprimi, să îți dai voie să fii vulnerabilă, să fii autentică.

Poate că acest „staj cu tine” poate părea înfricoșător la început. Poate că te temi de ceea ce vei descoperi în tine. Dar nu trebuie să faci acest pas singură. Poți să îți dai voie să te simți susținută, să dansezi alături de tine, să te lași ghidată de corpul tău, de ritmul tău interior.

Cum începi?

• Începe prin a dansa fără un scop anume. Nu te gândi la mișcări „corecte” sau „greșite”. Doar lasă-te purtată de muzică și simte fiecare bătaie a inimii tale.

• Fă acest dans un moment sacru de reconectare. Închide ochii și simte-ți corpul. Lasă orice emoție să iasă la suprafață. Nu le reprima, nu le judeca. Doar lasă-le să fie.

• Dacă simți că o anumită emoție te copleșește, explorează-o mai adânc. De ce te simți așa? Ce ți-a adus acea emoție în acest moment? Ce ai nevoie să faci pentru a-ți oferi alinare?

• Dă-ți voie să faci acest proces al dansului și al introspecției parte din viața ta zilnică. Începe cu câteva minute în fiecare zi și crește treptat.

Dansul m-a învățat că stând cu mine, nu sunt niciodată singură. Și tu nu ești niciodată singură. Fiecare mișcare, fiecare respirație te poate aduce mai aproape de tine însăți. Și în acest proces de a învăța să stai cu tine, îți vei regăsi puterea interioară, acea forță care te va ghida în fiecare zi.

Este o călătorie continuă, dar una în care merită să mergi.