Astăzi, trăim cu un ochi pe știri și cu un nod în gât. Nu mai e doar o amenințare îndepărtată: acum este momentul în care se vorbește deschis că războiul ar putea începe foarte curând. Nu se aud încă bombardamentele afară, dar știm că ele pot veni, că sirenele pot suna, că lumea noastră poate fi răsturnată în orice clipă. Nu mai este imaginație. Este o realitate posibilă, care bate la ușă. Ne uităm la copiii noștri și nu știm ce să le spunem. Ne întrebăm dacă partenerii noștri vor fi chemați, dacă vom rămâne singure, dacă vom avea curajul să rezistăm. În afară, e tensiune, dar înăuntru, în inimile noastre, începe un război poate și mai greu: războiul dintre frică și speranță, dintre disperare și rezistență. Când soțul pleacă la front: rana abandonului și frica pierderii Gândul că partenerul poate fi chemat la război activează răni emoționale vechi: frica de abandon, nesiguranța, durerea de a nu ști cum vei supraviețui fără el. Această durere nu e doar emoțională, ci aproape fizic...